1. Locuinta
Casa de traditie in Bezdead este o locuinta simpla, alcatuita din camera de fiecare zi si „casa mare” (noi am scrie „casa-mare”, pentru ca asa am perceput-o,
nu ca o casa mare, ci ca o camera numita cu acest substantiv compus prin alaturare). In fata, intotdeauna asezata spre miazazi, pe toata lungimea casei, se afla prispa (deschisa in cele mai multe cazuri
sau cu parmalac). Intre cele doua camere se afla tinda si celarul. Din celar, pe „o gura”, se patrundea in podul casei, unde se pastra porumbul stiuleti si oalele cu untura
(iarna). Pentru varietate, cat era latimea tindei, la unele case iesea in afara un cerdac, exact deasupra garliciului pivnitei.
Interiorul este simplu, dar dichisit. Dupa sufletul taranului. Cu bun simt. Un interior primitor. Cu soba din caramida, cu plita si cuptor, sub vatra plitei si sub cuptor cu doua firide,
unde se aranjeaza lemnele. Oamenii le numesc „subfiride”. Un pat din lemn cu „saltea” de fan sau otava, uneori si foi de porumb (panusi), spintecate in suvite longitudinale. Pe peretele de de-a lungul plitei (sobei) se aseaza „vasarul”:o rama din lemn cu mai multe curmezisuri, in care se infig cuie sau carlige de cuier; in ele se agata vasele de bucatarie. Pe un colt accesibil al camerei se pune „coltarul”, un dulapior in forma de prisma dreapta cu baza un triunghi. El nu este „inchis” decat in fata, cu usa; pe celelalte doua fete peretii inchid dulapul.Masa rotunda, joasa, in trei picioare si scaunelele acesteia completau mobila. Masa are intr-o margine un inel de care se agata, intr-un cui anume, atunci cand nu este folosita.
Unii mai bogati sau mai gospodari mai aveau si o masa mare, infundata pe laturi (bufet, dulap) in care pastreaza mancarea. In celar este tronul cu malai, scara pentru pod, butoiul cu tuica, tiva. In „casa-mare”, unul sau doua paturi, mereu asternute cu cele mai bune macaturi, cu perne brodate sau „alese”; pe pereti sunt velinte. Tot aici se tin lada de zestre si dulapul. Sub „casa-mare” se practica, de regula, beciul.
Astazi casele de la Bezdead arata cu totul altfel. Mai incapatoare, aratoase, pe un nivel sau doua, aliniate, dand localitatii aspect de urbe. Vizitatorii le admira, iar bezdedenii se
mandresc cu ele. Poate cineva se va gasi sa-i dea Bezdeadului statutul de sat agroturistic. Fiindca merita!
Magaziile, grajdurile sunt din piatra luata de pe vadul Bezdeadului. Era obiceiul ca portile de la intrarea in curte sa fie monumentale, cu stalpi sculptati si acoperis din sindrila.
2. Portul, costumul popular
Nu este in afara specificului general al altor zone ale României. Pentru femei: ia de panza fina tesuta in casa, cusuta in rauri de cele mai ingenioase combinatii, intr-o singura culoare:
alb, rosu, galben sau negru, poalele albe de bumbacel, alese sau cusute cu motive asemanatoare iei; peste poale se infasoara fota care se incinge apoi cu betele. Fotele create la Bezdead au o eleganta
aparte, izvorasc parca din trupul mladios al femeilor. Pe cap poarta marame atat de fine, atat de vaporoase, incat stau gata sa se rasfire in aer. Costumul de barbat este alcatuit din camasa alba, din aceeasi panza fina, cusuta la poale si la guler, ca si la manecile largi, cu motive populare, apoi din pantaloni albi, largi la costumele de sarbatoare si stramti (itari) la costumele de purtare, iar peste camasa, vesta neagra sau maro. Pe cap barbatii poarta palarie sau caciula. Aceste costume inunda simfonii in sufletul celor ce-l privesc, dau o stare de adoratie, pentru ca sunt ivite din dor, din spatiul ondulat in care traiesc bezdedenii.
3. Expresii ale sufletului si cugetului
Doina de haiducie "Pe plaiul Bezdeadului" este foarte raspandita, cunoscand mai multe variante. Iata numai cateva:
| Frunza verde-a macului, Pe plaiul Bezdeadului, Dete frunza fagului Ca gusa brotacului. |
Pusei gandul dracului La usa bogatului, Pe bogat sa-l saracesc, Pe sarac sa-l instaresc. |
|
Neica, foaie verde-a macului, Pe plaiul Bezdeadului Dete frunza fagului Ca gusa brotacului. Nu e frunza cum e frunza, |
Apoi, foaie verde maracine, De-ar veni vara ca maine, Sa-mi iau cinspe din brezeni Si vreo cativa proviteni, Sa ma tin pe la stramtori, Sa omor la negustori, Sa le iau la galbiori. |
Cantecelul confirma legaturile dintre bezdedeni si vecinii lor din zona Prahovei.
|
Pe plaiul Bezdeadului Urca Ghita-l Radului Si cu Nica Duliuta Si cu Gheorghe-al lui Manguta Si pleca si se-nvartea, |
Mana pe arme punea Si in codru se oprea Si-ncepea a si tragea Si tragea o arma, doua, Pan’ la patruzeci si noua. |
Numele haiducilor din aceasta varianta sunt autentice: Ghita al Radului, Nica Duliuta si Gheorghe al lui Manguta nu s-au supus autoritatilor si au luat calea codrului.
|
Pe plaiul Bezdeadului A dat frunza fagului. Pe plaiul Urseiului A dat frunza teiului. De-ar cadea frunza de fag, |
Sa se vada la Bezdead. De-ar cadea frunza de tei, Sa se vada la Ursei, La Gheorghita la bordei. |
4. Dansul
Colectivitatea Bezdeadului, de-a lungul veacurilor, si-a statornicit momente de repaus si de bucurie manifestate in cant si joc. Dansul este prilejuit de claci, sezatori si hore.
Intalnirile si cunoasterea dintre tineri se infaptuiau, la inceput, prin claci si sezatori. Claci de tors in, canepa, lana. Claci de „curatat” porumbul (depanusat). Claci de
„frecat” porumbul. Claci la ridicarea unei magazii, a unui grajd si chiar a unor locuinte. Sezatori pentru a petrece, a canta, a dansa, a spune basme. „Hora” e cuprinzatoare, aici vine intregul sat. La Bezdead, „hora” avea un ritual si o ordine a dansurilor pe care o prezentam din informatiile Mioarei Vlad si ale lui Traian I. Banulescu, acesta fiind si interpret apreciat, la vioara, al tuturor melodiilor dansurilor bezdedene.
Iata sirul de dansuri practicate. Si lautarul si dansatorul stiau ordinea. Nu era nevoie „sa comande” cineva peste rand. Arareori cate un turbulent isi demonstra totusi
„puterea”:
- Sarba, jucata in cerc sau sub forma de „melc” cu cap si coada. Conducatorul (capul) este un flacau priceput, puternic, cu simtul ritmului si bun la strigaturi (de comanda)
- Hora mare, in cerc
- Ciobanasul, joc de doi cu schimbarea fetei
- Sarbeasca, joc de doi, dar si in hora
- Manioasa, joc de doi, in cerc, cu schimbarea fetei la comanda:”Si mana ManioasaCare ai fata frumoasa,Care nu, sa stai acasa!”Daca ii venea o fata frumoasa si dorita de el, cel ce comanda amana strigatura, sa danseze cat mai mult cu ea. Ceilalti il atentionau tot prin aceasta strigatura, accentuand si schimband ultimul vers:”Daca nu, din joc sa iasa!”
- Ca la Breaza, joc de doi fara schimbarea fetei
- Jianul, hora in cerc
- Chindia, in cerc si in grupulete
- Romanul, hora in doua parti cu schimbarea si a fetei si a pozitiei acestei fete, ea venind acum cu spatele inainte; invartirea in jur a grupului de soi se facea acum cu fata
- Fedelesul, joc in cerc de cate trei, cinci dansatori, intr-o rotire si in jurul grupului si a salonului
- Atica, joc de doi, dar asezati fata in fata, cu deplasari inverse, intr-o „tesere”
- Sarba dogarilor, tempo de sarba, grup in cerc, deplasari alternative stanga-dreapta
- Ofitereasca
- Hora nuntii, un dans energic, cu ritm sustinut, batai de picioare in podea si intoarceri neasteptate
- Petrisorul, un dans de doi, cu schimbarea fetei
- Braul, joc dinamic, infocat, abordat de barbati si mai putin de femei. Se incumetau a se prinde in joc fetele, femeile iuti, cu un anume neastampar. Braul se juca „pe ramase”. Se
prelungea pana ramanea un singur dansator - Hora in doua parti